Un copil care striga, se tavaleste, loveste si SE loveste simte o furie oarba si nevoia imperioasa de a scapa de ea prin orice mijloace! Este coplesit, derutat, speriat, furios si are nevoie de ajutor. Copilul in mijlocul crizei de furie se afla intr-o mare suferinta psihica, uneori si fizica. In nici un caz nu trebuie sa strigam la el, sa-l scuturam, sa-l lovim sau sa-l abandonam.

Copilul furios nu stie ca ceea ce face nu este acceptabil. Sau chiar daca a aflat intre timp, nu se poate abtine, pur si simplu nu are mecanisme pentru a se controla.

Ce putem face noi sa-i ajutam pe ei si sa ne ajutam pe noi cind se petrece o criza de isterie?

Inainte de toate, ne asiguram ca cel mic nu se poate rani si nu-i poate rani pe ceilalti. Ii luam obiectele cu care se poate lovi, nu-l lasam sa se dea cu capul de geam, nici sa arunce cu cutite.

Apoi incetam sa ne mai simtim prost fata de restul lumii. Important e copilul, care are nevoie de atentie si de ajutor. Sigur, nu vrem sa deranjam pe nimeni, asa ca daca sintem intr-un restaurant, de exemplu, cred ca bine-ar fi sa scoatem spectacolul afara. Dar cata vreme nu deranjam pe nimeni si nimeni nu e pus in pericol, nu e cazul sa ne facem griji pentru public.

In functie de lucrul care a declansat tantrumul, intervenim aplicat. Daca sursa isteriei e oboseala si surescitarea, scoatem copilul din mediul cu pricina (mall, supermarket, circ, spatiu de joaca). Da, pe sus, sunt sanse mici sa colaboreze. Daca sufera de lipsa de atentie, i-o acordam 100%. Daca un refuz i-a starnit furia, NU spunem DA doar ca sa taca. Data viitoare cand ne vom afla intr-o situatie asemanatoare evitam NU-ul care-a declansat iadul, oferim alte variante, dar acum nu renuntam doar ca sa se opreasca isteria, pentru ca cel mic nu va mai intelege nimic din ce are si ce nu are voie. Nu e cazul sa dam explicatii acum, copilul nu asculta.

Ajuta mult verbalizarea sentimentelor lui. Stiu ca esti nervos pentru ca X sau Y, imi pare rau, as vrea sa te ajut sa te simti mai bine. O sa fie mai bine in cateva minute, dupa ce te descarci.

Spune-i ca-l iubesti, ca totii ne infuriem si ca plansul ajuta, ca nu-l poti lasa sa se raneasca, dar ca poate plinge oricat doreste, ca il vei lua in brate daca vrea, daca nu, vei sta alaturi pana va veni el la tine.

Niciodata, dar niciodata, nu parasi un copil in mijlocul unei crize de furie. Numai abandon nu vrea sa mai simta micutul, pe linga furie, lipsa de control, senzatia de cap care explodeaza. Ramai acolo, linga el, chiar daca nu vrea contact fizic acum.

Cind incepe sa se potoleasca, ofera-i apa si ceva de rontait. Caderea glicemica e fireasca dupa un moment de isterie, americanii ii zic meltdown, foarte bun cuvant, te simti topit, molesit, multi copii dorm dusi dupa un astfel de episod. Daca e loc sa doarma, lasa-l sa doarma, daca nu, un fruct o sa-l ajute mult sa-si revina.

Puteti vorbi mai tirziu despre ce s-a intamplat, sa incerci sa intelegi ce putea face altfel ca tantrumul sa fie evitat. In mare, cred ca empatia ajuta mult. Si rabdarea. Si magne B6 (pentru mami…si tati). 🙂

#educatiecublandete