Traim vremuri in care suntem bombardati cu informatii din diverse surse care ne influenteaza felul in care ne imbracam, felul in care ne hranim, felul in care traim in general. Chiar daca poate nu ni se potriveste, facem eforturi considerabile sa ne adaptam unor teorii doar pentru ca cel care le-a lansat are o anumita reputatie, fara sa ne gandim daca ni se potriveste si noua.

Totul in jur este teoretizat si parca putini mai avem incredere in modul in care simtim. Vedem in jurul nostru cursuri, carti, seminarii care ne invata sa ne comportam cu copilul nostru asa cum poate parintii, bunicii nostri o faceau fara sa fi avut la indemana aceaste informatii. V-ati intrebat oare de ce? Eu m-am intrebat si cred ca isi ascultau instinctul si erau atenti la rezultat – vedeau fericirea din ochii copilului cand ii spunea o poveste, sau cand ii curata semintele de floarea soarelui de coaja, sau cand le facea din rachita un arc de jucarie. In ceea ce priveste relatia parinte-copil, dar si relatia dintre parteneri cred ca ar trebui sa fie mai mult bazata pe instinct, mai mult sentiment decat ratiune.

In primul moment cand devenim mama, cand ne vedem puiul in brate, suntem pe norisor imi place mie sa spun. Ne tot miram cat de frumos este bebelusul, cat de perfect, apoi apare fulgerator grija fata de cel mic si, desi toata sarcina am citit si ne-am documentat despre ce este de facut, dintr-o data parca putine lucruri se regasesc in realitate. Atunci mami intra in panica si incepe sa caute raspunsuri la intrebari care par actiuni simple pe care le facem pentru noi din totdeauna: cum ii fac baie? cum il hranesc? cand il scot afara? De multe ori se intampla sa caute raspunsuri pe internet, pe la vecina, pe la prieteni…fara sa aiba incredere ca raspunsul este la ea, raspunsul este in mainile ei, iar acesta este instinctul matern si am fost inzestrati cu acesta de catre natura pentru a putea ingriji copilul.

Revenind la teorie: instinctul este definit ca fiind un complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. Cred ca cea mai buna varianta a ingrijirii copilului este instinctul matern si patern, nimeni nu stie si nu simte mai bine decat noi insine ce este mai bine pentru el.

Pentru ca sunt o persoana care inclina mai mult spre ratiune decat spre sentiment am invatat in acesti 4 ani de mamicie ca instinctul matern bate ratiunea si ca cele mai bune decizii luate in ceea ce priveste copilul au fost luate cand mi-am ascultat instinctul matern.

Sunt tare curioasa sa aflu in continuare de la tine cine ia decizia in cazul tau: instinctul sau teoria?